Procesul Dunlop de Fabricare a Spumei din Latex: Tehnologie, Proprietati si Aplicatii

Metoda Dunlop reprezinta una dintre cele mai importante tehnologii in domeniul procesarii latexului natural, avand o istorie ce se intinde pe aproape un secol si un impact semnificativ asupra industriei materialelor elastomerice. Acest proces, dezvoltat de compania Dunlop Rubber in Anglia in anii 1920, se bazeaza pe principii fundamentale de spumare mecanica si gelificare controlata, rezultand un material cu proprietati unice de elasticitate, durabilitate si sustinere. Articolul de fata ofera o analiza detaliata a procesului Dunlop, incepand cu contextul istoric al dezvoltarii sale, continuand cu explicarea mecanismelor chimice si fizice implicate in fabricarea spumei de latex, si culminand cu examinarea proprietatilor si aplicatiilor contemporane ale acestui material versatil. Procesul Dunlop ramane, pana in prezent, tehnologia dominanta in productia de spuma de latex la nivel mondial, demonstrand valoarea sa continua in contextul evolutiei materialelor moderne.

Originea si Dezvoltarea Istorica a Metodei Dunlop

Numele procesului Dunlop provine de la compania Dunlop Rubber din Marea Britanie, o pioniera in tehnologia cauciucului. Istoria acestei metode incepe, insa, cu mult inainte, fiind legata de figura lui John Boyd Dunlop (1840-1921), un inventator scotian care a creat primul pneu umflat pentru tricicleta fiului sau in 1887, utilizand principiul vulcanizarii la cald a cauciucului natural. Desi brevetul sau initial, inregistrat pe 7 decembrie 1888, a fost invalidat doi ani mai tarziu din cauza existentei unei inventii similare patentate anterior de Robert William Thomson, numele Dunlop a ramas asociat cu procesele de vulcanizare a cauciucului si, ulterior, cu tehnologia de fabricare a spumei din latex.

Primele incercari de a produce materiale poroase din cauciuc direct din latex dateaza din 1914, dar abia la sfarsitul anilor 1920 compania Dunlop Rubber a dezvoltat un proces industrial viabil. Aceasta tehnologie inovatoare implica agitarea mecanica (sau baterea) latexului pentru a crea spuma si, in momentul expansiunii structurii, gelificarea acesteia cu ajutorul unui agent specific de gelificare. Metoda a revolutionat industria materialelor elastomerice, permitand fabricarea unor produse cu sectiuni groase, perfecte pentru utilizarea in saltele, perne si alte aplicatii care necesitau atat confort cat si durabilitate.

Aproximativ douazeci de ani mai tarziu, in anii 1940, a fost inventat procesul Talalay, o metoda alternativa care nu utilizeaza agitarea mecanica, ci se bazeaza pe expansiunea spumei prin vacuum, urmata de gelificare cu dioxid de carbon inainte de vulcanizare. Desi procesul Talalay ofera anumite avantaje in ceea ce priveste transferul termic datorita utilizarii unor forme cu pini verticali subtiri, acesta necesita investitii de capital semnificativ mai mari decat procesul Dunlop, ceea ce explica de ce metoda Dunlop ramane predominanta in industrie pana in prezent.

Este important de mentionat ca primele patente legate de procesul Dunlop au aparut la sfarsitul anilor 1920, cand W.H. Chapman, D.W. Pounder si E.A. Murphy au inregistrat brevetul britanic 332525, intitulat "Improvements in or relating to the Manufacture of Goods of Rubber or similar Material" (Imbunatatiri in sau legate de Fabricarea Bunurilor din Cauciuc sau Material Similar). Acest brevet a pus bazele industriei moderne de spuma din latex, definind principiile fundamentale care sunt aplicate si in prezent in procesele de productie la scara larga.

Principiile Fundamentale ale Procesului Dunlop

 

Metoda Dunlop de procesare a latexului se bazeaza pe principii fizico-chimice complexe care permit transformarea latexului lichid intr-o spuma solida, elastica si durabila. Latexul natural, obtinut din arborele de cauciuc Hevea brasiliensis, este o dispersie coloida in care particulele microscopice de cauciuc sunt suspendate intr-o solutie apoasa. In forma sa naturala, imediat dupa extragere, latexul are un pH aproximativ neutru (in jur de 7) si trebuie mentinut usor alcalin cu amoniac sau alte substante similare pentru a preveni coagularea particulelor de cauciuc.

Pentru fabricarea spumei de latex prin metoda Dunlop, latexul natural (NL) sau latexul sintetic SBR (stiren-butadien-cauciuc), sau un amestec dintre cele doua, este utilizat ca materie prima principala. Procesul incepe cu compoundarea latexului, adica amestecarea sa cu diferiti aditivi necesari pentru obtinerea proprietatilor dorite in produsul final. O formulare tipica pentru spuma de latex prin metoda Dunlop include: latex natural (60%), solutie de oleat de potasiu (20%), dispersie de sulf (50%), dispersii de acceleratori precum zinc dietilditiocarbamat si zinc 2-mercaptobenzotiazol, dispersii de antioxidanti, agenti secundari de gelificare, dispersie de oxid de zinc si dispersie de silicofluorura de sodiu.

Acesti ingredienti de compoundare indeplinesc roluri specifice: sulfrul si acceleratorii vulcanizeaza particulele de latex, antioxidantii asigura stabilitatea pe termen lung a materialului, oleatul de potasiu actioneaza ca agent de spumare, iar oxidul de zinc si silicofluorura de sodiu functioneaza ca agenti de gelificare. Amestecul este agitat la temperatura camerei pana cand atinge gradul dorit de vulcanizare (sau maturatie), o etapa cruciala pentru dezvoltarea proprietatilor mecanice ale produsului final.

Mecanismul de Gelificare cu Actiune Intarziata

Gelificarea latexului poate fi descrisa ca o coalescenta controlata a fazei de aer dispersata si a globulelor de cauciuc. Agentii de gelificare (agentul secundar de gelificare, oxidul de zinc si silicofluorura de sodiu) sunt adaugati doar dupa ce a fost atinsa densitatea dorita a spumei. Agentii secundari de gelificare functioneaza ca stabilizatori de spuma si joaca un rol important in obtinerea unei structuri bune a spumei. Acestia pot fi sapunuri cationice, poliamide sau guanidine.

Productia unui gel ferm din latexul natural conservat cu amoniac depinde de trei factori: indepartarea sapunului ca strat protector, formarea acidului fluorhidric si a acidului silicic. Indepartarea stratului protector este realizata prin formarea sapunurilor de zinc. Mecanismul de gelificare implica reactia ionilor de zinc cu sapunurile de acizi grasi adsorbite. Initial, oxidul de zinc se dizolva in solutia apoasa de amoniac din latex pentru a forma ioni complecsi de zinc-amoniac. Cand pH-ul scade si temperatura creste, complexii de zinc reactioneaza vigoros cu sapunul pentru a forma sapun de zinc, indepartand treptat stratul protector (sapun natural sau adaugat), ceea ce duce la gelificarea latexului.

Silicofluorura de sodiu are un rol dual, fiind sursa de acid fluorhidric si acid ortosilicic. Silicofluorura de sodiu se hidrolizeaza, iar ionii de silicofluorura eliberati reactioneaza cu moleculele de apa pentru a forma acid fluorhidric (ioni H+ si F-) si acid ortosilicic (Si(OH)4). Acidul fluorhidric determina o scadere a pH-ului care destabilizeaza sistemul. In timp ce acidul ortosilicic este instabil in natura, acesta se condenseaza rapid pentru a da un precipitat coloidal gelatinos (silice coloidala).

Formarea precipitatului coloidal gelatinos duce la cresterea transferului de stabilizator coloidal de la particulele de latex la silice precipitata, ceea ce mareste oportunitatile ca particulele de latex sa co-precipite cu silice coloidala formata. Acest lucru va determina destabilizarea coloidala a latexului stabilizat cu carboxilat, conducand la gelificarea controlata a intregii structuri de spuma.

Procesele de Spumare: Batch si Continuu

Spuma este generata prin doua metode principale: spumare in loturi (batch foaming) si spumare continua (continuous foaming). Ambele procese au roluri specifice in productia industriala de spuma de latex prin metoda Dunlop.

Spumarea in loturi (batch foaming) utilizeaza masini care introduc mecanic aer in amestecul preparat. Masina de spumare in loturi este, de obicei, de tipul bol si tel, similar cu un mixer domestic pentru prajituri. Deoarece densitatea produsului finit depinde direct de controlul inaltimii spumei, se acorda o atentie deosebita masurarii precise si calibrarii corecte a bolurilor. Acest proces permite un control precis al densitatii, dar este mai putin eficient pentru productia la scara larga.

Spumarea continua reprezinta o inovatie semnificativa in procesul Dunlop, brevetata initial de compania Dunlop Rubber. In acest sistem, latexul compoundat si aerul sunt directionate spre baza unei camere verticale si batute pentru a forma spuma. Spuma curge continuu intr-o camera secundara, unde dispersiile de oxid de zinc si agent de gelificare sunt dozate in timp ce spuma este evacuata. Densitatea spumei poate fi variata si este controlata prin intermediul raportului dintre aer si latex care este alimentat in masina.

In productia moderna, fabricantii de spuma din latex utilizeaza capete de spumare continua in liniile lor de productie. Un cap de spumare continua consta dintr-un rotor inchis in interiorul a doi statori care se rotesc si amesteca latexul si aerul, rezultand un flux continuu de spuma uniforma cu celule fine. Cand densitatea si finețea corecte au fost atinse, spuma de latex trece de la capul de spumare la un blender format dintr-un cilindru ce contine discuri perforate rotative inclinate, care ofera o actiune de amestecare cu forfecare redusa. Amestecul de gelificare compus din oxid de zinc si silicofluorura de sodiu este adaugat prin intermediul unui ac de injectie. Spuma sensibilizata este apoi transportata printr-un furtun de umplere catre forma.

Procese Post-Spumare: Gelificare, Vulcanizare, Spalare si Uscare

Dupa umplerea formei cu spuma de latex, aceasta este inchisa si calatoreste pe o distanta scurta inainte de a fi vulcanizata, permitand spumei sa se fixeze intr-un gel ferm. Formele sunt echipate cu o multitudine de pini pentru a transmite caldura in interiorul spumei, deoarece produsele spumate sunt excelente izolatoare termice, ceea ce ar face dificila vulcanizarea uniforma.

Procesul de vulcanizare implica trecerea aburului prin forma pentru a ajuta la gelificarea si intarirea spumei si, de asemenea, pentru a imbunatati rezistenta si elasticitatea produsului. Temperatura si durata vulcanizarii sunt parametri critici care afecteaza proprietatile finale ale materialului. In general, vulcanizarea se realizeaza la temperaturi intre 100°C si 115°C, timp de 30-60 de minute, in functie de grosimea produsului si de formularea specifica utilizata.

Dupa vulcanizare, produsul este scos din forma si supus unui proces riguros de spalare pentru a indeparta serul si sapunurile ramase. Spuma trece prin role grele pentru a elimina excesul de apa, iar apoi este uscata in cuptor la temperaturi controlate. Uscarea este o etapa critica care asigura stabilitatea dimensionala si proprietatile mecanice optime ale produsului final. In acelasi timp, forma este curatata si uscata pentru a fi pregatita pentru urmatorul ciclu de productie.

Produsul finit este supus unei inspectii riguroase pentru a verifica uniformitatea celulelor, densitatea, elasticitatea si absenta defectelor. Spuma de latex de calitate superioara trebuie sa prezinte o structura celulara uniforma, fara goluri sau zone de coagulare neuniforma, si sa indeplineasca specificatiile de rezistenta, elasticitate si durabilitate stabilite pentru aplicatia vizata.

"Novel" Dunlop Process: Inovatii Moderne in Procesarea Latexului

In ultimele decenii, procesul Dunlop clasic a beneficiat de inovatii semnificative, una dintre cele mai notabile fiind incorporarea tehnologiei de frecventa radio (RF) in etapa de vulcanizare. Aceasta abordare moderna, cunoscuta uneori sub denumirea de "Novel Dunlop Process" (Procesul Dunlop Novator), elimina unele dintre limitarile traditionale ale metodei.

Deoarece tehnologia de frecventa radio nu se bazeaza pe transferul de caldura, chiar si produsele din spuma de latex groase, modelate si dense (nuclee de saltele, perne anatomice etc.) pot fi incalzite rapid si vulcanizate: de fapt, frecventa radio este absorbita instantaneu intr-o cantitate controlata (ajustata dupa necesitati de catre masina insasi) de catre apa din latex. Astfel, incalzirea spumei si vulcanizarea completa dureaza doar cateva minute, atat in mijloc, cat si la suprafata, in contrast cu procesul traditional care poate necesita ore intregi.

O alta inovatie este posibilitatea de a construi forme din materiale compozite usoare si economice, care permit reduceri de greutate de pana la 60% in comparatie cu formele metalice tipice: masa redusa a formei contribuie semnificativ la un consum de energie mai scazut. In plus, utilizarea materialelor adecvate pentru forme permite dezlipirea usoara si rapida a obiectelor vulcanizate. Nu in ultimul rand, designul formelor este mai adaptabil, deoarece nu este restrictionat de prezenta pinilor care sunt necesari in procesul traditional pentru transferul de caldura.

Aceleasi factori tehnologici care fac frecventa radio mai eficienta si mai rentabila decat procesele traditionale de vulcanizare bazate pe abur se aplica si fazei finale de uscare a produselor din spuma de latex dupa spalare si stoarcere. Acest lucru reduce semnificativ timpul de procesare si consumul de energie, contribuind la sustenabilitatea generala a procesului.

Proprietatile si Avantajele Spumei de Latex Dunlop

Spuma de latex obtinuta prin procesul Dunlop prezinta o serie de proprietati distinctive care o fac potrivita pentru diverse aplicatii, in special in domeniul saltelelor si al produselor de confort. Una dintre cele mai importante caracteristici este balanta optima intre sustinere si confort, spuma Dunlop cedeaza sub greutatea corpului, dar nu este "saltareata" precum alte materiale. Aceasta o face ideala pentru persoanele care necesita o suprafata de dormit confortabila si fiabila.

Persoanele care sufera de dureri de spate legate de nervi apreciaza in mod deosebit sustinerea continua si fiabila oferita de latex Dunlop. Straturile de Dunlop mai moi din partea superioara a unei saltele pot oferi o amortizare usoara, in timp ce straturile medii si/sau ferme de dedesubt pot oferi cat de multa sustinere este necesara. Dunlop este mai putin costisitor decat Talalay, deoarece este mai putin procesat, ceea ce il face o alegere populara pentru diverse aplicatii, cum ar fi saltele pentru copii, oaspeti sau oricine doreste sa evite senzatia de saltea pufoasa sau "adanca".

Din punct de vedere structural, spuma de latex Dunlop prezinta celule relativ neuniforme, cu densitate mai mare in partea inferioara, datorita procesului de productie in care particulele mai grele tind sa se sedimenteze inainte de gelificare. Aceasta caracteristica ofera o durabilitate exceptionala, facand spuma Dunlop deosebit de rezistenta la uzura si capabila sa isi mentina proprietatile de sustinere pentru perioade lungi de timp.

Un alt avantaj semnificativ al spumei de latex Dunlop este structura sa cu celule deschise care permite fluxul continuu de aer, imbunatatind respirabilitatea. Acest lucru face ca produsele din latex Dunlop sa nu retina caldura corporala si sa mentina utilizatorul racoros si uscat in timpul somnului. Aceasta caracteristica, combinata cu proprietatile naturale antimicrobiene ale latexului natural, care respinge mucegaiul, milenele si acarienii de praf, creeaza un mediu de dormit hipoalergenic si sanatos.

Aplicatii Industriale ale Spumei de Latex Dunlop

Spuma de latex fabricata prin metoda Dunlop gaseste numeroase aplicatii industriale, datorita combinatiei sale unice de proprietati mecanice, durabilitate si confort. Aplicatia principala si cea mai cunoscuta este in industria saltelelor, unde spuma de latex Dunlop este utilizata atat pentru saltele complete, cat si pentru straturi superioare de confort in sisteme de saltele hibride.

In domeniul mobilierului, spuma Dunlop este utilizata pe scara larga pentru perne de scaune, canapele si fotolii, oferind o alternativa durabila si confortabila la spumele poliuretanice conventionale. Rezistenta sa la compresie repetata si capacitatea de a reveni la forma originala fac din latexul Dunlop un material ideal pentru aceste aplicatii cu solicitare intensa.

In industria auto, spuma de latex Dunlop este utilizata pentru amortizarea in scaunele auto, combinand confortul cu durabilitatea necesara pentru a rezista la utilizarea zilnica intensiva. Structura sa cu celule deschise contribuie, de asemenea, la ventilatie, un aspect important pentru confortul pasagerilor in calatorii lungi.

O aplicatie mai specializata a spumei de latex Dunlop este in talpi interioare pentru incaltaminte, unde proprietatile sale de amortizare si distribuire a greutatii ofera confort si sustinere pentru picioare. Rezistenta naturala la microbi face, de asemenea, acest material potrivit pentru mediul umed al incaltamintei.

In industria medicala si ortopedica, spuma de latex Dunlop este utilizata pentru diverse produse de sustinere si confort, de la perne speciale anti-escare pana la suporturi ortopedice. Capacitatea sa de a distribui uniform presiunea si de a reduce punctele de presiune o face deosebit de valoroasa in aceste aplicatii sensibile.

Un aspect important de mentionat este ca spuma de latex Dunlop poate fi fabricata cu diferite grade de fermitate prin ajustarea formularii si a procesului de fabricatie, permitand adaptarea sa la cerinte specifice pentru diverse aplicatii. Aceasta versatilitate, combinata cu caracteristicile sale naturale benefice, face din spuma de latex Dunlop o alegere superioara pentru multe aplicatii industriale care necesita materiale elastice, durabile si confortabile.

Comparatie intre Procesele Dunlop si Talalay

Pentru o intelegere completa a importantei si pozitionarii procesului Dunlop in industria latexului, este esential sa-l comparam cu procesul Talalay, cealalta metoda majora de fabricare a spumei din latex. Ambele procese produc spuma de latex de inalta calitate, dar utilizeaza tehnologii diferite care rezulta in caracteristici distincte ale produsului final.

Procesul Dunlop, fiind mai vechi si mai simplu, implica baterea mecanica a latexului pentru a introduce aer, urmata de gelificare si vulcanizare. In contrast, procesul Talalay include etape suplimentare: dupa umplerea partiala a formei cu amestec de latex, un vacuum este creat pentru a expanda amestecul si a umple complet forma, apoi intregul ansamblu este inghetat pentru a preveni sedimentarea particulelor, iar dioxidul de carbon este introdus pentru gelificare inainte de vulcanizare. Aceasta complexitate aditionala face procesul Talalay mai costisitor si mai consumator de energie, dar permite un control mai precis al structurii celulare.

Din punct de vedere al structurii, spuma Dunlop tinde sa aiba celule mai putin uniforme si o densitate mai mare in partea inferioara datorita sedimentarii gravitationale. Aceasta rezulta intr-un material mai dens si mai ferm. Spuma Talalay, datorita inghetarii care previne sedimentarea, prezinta o structura celulara mai uniforma si consecventa, ceea ce duce la un material mai moale si mai "pufos.

In ceea ce priveste durabilitatea, spuma Dunlop este in general considerata mai durabila si mai rezistenta la uzura pe termen lung, facand-o potrivita pentru aplicatii care necesita sustinere si longevitate. Spuma Talalay, pe de alta parte, exceleaza in ceea ce priveste elasticitatea si "raspunsul" la presiune, oferind o senzatie mai luxoasa si mai conforma cu conturul corpului.

Procesul Dunlop este mai eficient pentru producerea de spuma in sectiuni groase, in timp ce procesul Talalay este mai adecvat pentru sectiuni subtiri si pentru produse care necesita o structura celulara foarte uniforma. Aceasta diferenta face procesul Dunlop preferabil pentru nuclee de saltele complete, in timp ce Talalay este adesea utilizat pentru straturi de confort superioare mai subtiri.

Din perspectiva industriala, procesul Dunlop ofera avantaje semnificative in ceea ce priveste eficienta productiei, consumul de energie si costurile de capital, ceea ce explica adoptarea sa mai larga. Procesul Talalay, desi produce un material cu anumite caracteristici superioare, ramane o tehnologie de nisa datorita complexitatii si costurilor sale mai mari.

Concluzii si Perspective de Viitor

Procesul Dunlop de fabricare a spumei din latex, cu o istorie de aproape un secol, ramane o tehnologie fundamentala in industria materialelor elastomerice. Combinatia sa de simplicitate relativa, eficienta economica si capacitate de a produce un material durabil cu proprietati excelente de sustinere asigura continuitatea relevantei sale in peisajul industrial contemporan.

Inovatiile continue in procesul Dunlop, precum incorporarea tehnologiei de frecventa radio pentru vulcanizare si dezvoltarea de materiale compozite usoare pentru forme, demonstreaza adaptabilitatea acestei tehnologii clasice la cerintele moderne de eficienta energetica si sustenabilitate. Aceste evolutii promit sa extinda si mai mult aplicatiile spumei de latex Dunlop in diverse industrii.

In contextul actual, in care materialele naturale, regenerabile si cu impact redus asupra mediului capata o importanta tot mai mare, latexul natural procesat prin metoda Dunlop reprezinta o alternativa atractiva la spumele poliuretanice derivate din petrol. Certificarile precum GOLS (Global Organic Latex Standard) pentru latexul Dunlop organic reflecta tendinta crescanda catre materiale sustenabile si productie responsabila.

Cercetarile recente in domeniul compoundarii latexului deschid, de asemenea, noi posibilitati pentru imbunatatirea performantelor spumei Dunlop, inclusiv rezistenta imbunatatita la foc, proprietati antimicrobiene avansate si durabilitati inca mai mari. Integrarea materialelor nano-structurate si a aditivilor bio-bazati in formularea latexului reprezinta directii promitzatoare de dezvoltare.

In concluzie, procesul Dunlop, deși inventat intr-o epoca diferita, continua sa evolueze și sa se adapteze, mentinandu-si pozitia ca o tehnologie cheie in fabricarea spumei din latex. Combinatia sa unica de eficienta, durabilitate si confort asigura ca produsele fabricate prin aceasta metoda vor continua sa joace un rol important in diverse aplicatii, de la saltele si mobilier pana la produse industriale specializate, si in viitorul previzibil.

Consideratii pentru Implementarea Industriala a Procesului Dunlop

Pentru producatorii interesati de implementarea procesului Dunlop in operatiunile lor, exista o serie de consideratii practice importante. Instalarea unei linii de productie Dunlop necesita planificare atenta, investitii in echipamente specializate si dezvoltarea expertizei tehnice necesare pentru a controla parametrii critici ai procesului.

Echipamentele esentiale pentru o linie de productie Dunlop includ: sistemul de compoundare pentru prepararea aditiilor, mixere de spumare (batch sau continue), sistem de dozare pentru agentii de gelificare, forme echipate cu pini pentru transferul termic eficient, autoclave sau tuneluri de vulcanizare, echipamente de spalare si stoarcere, si unitati de uscare. Fiecare dintre aceste componente trebuie dimensionata si configurata corespunzator pentru a asigura eficienta productiei si calitatea consistenta a produsului final.

Controlul calitatii reprezinta un aspect critic in procesul Dunlop, necesitand monitorizarea riguroasa a parametrilor precum: componenta si maturitatea compoundului, densitatea spumei, uniformitatea gelifierii, temperatura si durata vulcanizarii, eficienta spalarii si gradul de uscare. Implementarea unui sistem comprehensiv de control al calitatii este esentiala pentru a asigura consistenta produselor si pentru a preveni defectele comune precum: structuri celulare neuniforme, coagulare prematura, vulcanizare incompleta sau excesiva, si instabilitate dimensionala.

Sustenabilitatea reprezinta un alt aspect important pentru implementarea moderna a procesului Dunlop. Optimizarea consumului de energie, minimizarea deseurilor, tratarea apelor reziduale rezultate din procesul de spalare si reducerea emisiilor reprezinta consideratii esentiale pentru alinierea procesului cu cerintele contemporane de protectie a mediului. Solutii precum recuperarea caldurii, sistemele inchise de recirculare a apei si utilizarea energiei regenerabile pot imbunatati semnificativ performanta de mediu a unei linii de productie Dunlop.

In concluzie, procesul Dunlop de fabricare a spumei din latex, cu istoria sa bogata, principiile tehnice solide si adaptabilitatea continua, reprezinta o tehnologie fundamentala in industria materialelor elastomerice. De la dezvoltarea sa initiala in anii 1920 pana la inovatiile moderne precum vulcanizarea cu frecventa radio, acest proces a demonstrat o remarcabila capacitate de evolutie, ramanand totodata fidel principiilor de baza care au asigurat succesul sau timp de aproape un secol. Spuma de latex Dunlop, cu proprietatile sale distinctive de confort, durabilitate si sustenabilitate, continua sa ocupe un loc important in diverse aplicatii industriale, de la saltele si mobilier pana la produse specializate pentru industria auto, medicala si de incaltaminte.